Aproximativ 373 de milioane de cetăţeni din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au dreptul de a vota în perioada 6-9 iunie la alegerile pentru Parlamentul European.
Introduse în 1979, aceste alegeri permit celor 450 de milioane de cetăţeni europeni să îşi aleagă prin sufragiu universal direct reprezentanţii în Parlamentul Uniunii Europene.
Olanda va da startul alegerilor europene, joi, pe 6 iunie, în timp ce marea majoritate a ţărilor membre, inclusiv România, au organizat alegerile pe 9 iunie.
Olanda va fi urmată de Irlanda, unde votul are loc vineri, 7 iunie, şi de Letonia, Malta şi Slovacia, unde se va vota sâmbătă, 8 iunie.
În Cehia, urnele vor fi deschise vineri şi sâmbătă, în timp ce în Italia se va vota sâmbătă şi duminică.
Celelalte 20 de ţări ale Uniunii (Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria) vor organiza alegerile europene duminică, 9 iunie.
Duminică seara se vor publica rezultate provizorii în toate ţările, chiar şi în cele în care votul s-a desfăşurat în zilele anterioare.
Despre Parlamentul European
Parlamentul European (PE) este singurul organism ales în mod direct din UE, reprezentând cetăţenii statelor membre.
Componenţa hemiciclului reflectă cele mai recente date demografice. Astfel, Consiliul European a majorat numărul de locuri de la 705 (în legislatura actuală, după plecarea Regatului Unit) la 720.
Sediul Parlamentului European se află la Strasbourg, pentru reuniunile plenare, şi la Bruxelles, pentru reuniunile comisiilor, care sunt în număr de douăzeci.
Secretariatul General al Parlamentului se află la Luxemburg.
Printre funcţiile sale principale se numără negocierea legilor UE cu guvernele statelor membre, care sunt reprezentate de Consiliul European. De asemenea, PE aprobă bugetul UE şi votează acordurile internaţionale şi extinderile blocului.
PE deţine responsabilităţi semnificative de supervizare, inclusiv puterea de a aproba sau de a respinge numirea preşedintelui Comisiei Europene – funcţie deţinută în prezent de germanca Ursula von der Leyen – şi a comisarilor.
Spre deosebire de parlamentele naţionale, PE nu are dreptul de a propune legi, ci poate doar să le negocieze pe cele propuse de executivul Comisiei Europene.
PE este format din 720 de membri (eurodeputaţi) aleşi o dată la cinci ani. Eurodeputaţii îşi aleg apoi preşedintele pentru un mandat de doi ani şi jumătate. Preşedintele în exerciţiu este Roberta Metsola din Malta.
Deputații europeni
Deputaţii europeni nu fac parte din Parlament în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afilierea lor politică. Pentru a forma un grup, este necesar un număr minim de 23 de deputaţi din şapte ţări diferite.
În actuala legislatură, principala forţă politică a fost Partidul Popular European (PPE, creştin-democraţi, 176 de locuri), urmat de Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D, 139), Renew Europe (format în jurul partidului lui Emmanuel Macron) şi Verzii/Alianţa Liberă Europeană (Verzi/ALE, 72 de locuri).
Extrema dreaptă europeană, inclusiv Rassemblement National (RN) din Franţa, este reprezentată de grupul Identitate şi Democraţie (ID, 49 de locuri) şi în grupul Conservatori şi Reformişti Europeni (ECR), din care face parte Fratelli d’Italia, partidul preşedintei Consiliului italian, Giorgia Meloni (69).
Partidul german de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a fost exclus din rândurile grupului Identitate şi Democraţie la 23 mai, după ce capul său de listă a făcut remarci considerate revizioniste.
Votanții
În 21 de state membre, între care România, pot vota persoanele cu vârsta minimă de 18 ani.
În Belgia, Germania, Austria şi Malta, vârsta minimă de vot este de 16 ani.
În Grecia pot vota persoanele care împlinesc 17 ani în anul alegerilor, iar în Ungaria persoanele căsătorite pot vota indiferent de vârstă.
Cetăţenii UE pot vota în ţara lor de origine sau din străinătate.
Votul în străinătate este permis în toate statele membre, cu excepţia Cehiei, Irlandei, Maltei şi Slovaciei. În Bulgaria şi Italia, acest drept se aplică doar celor care locuiesc în UE.
Cetăţenii care locuiesc într-o altă ţară din UE pot alege să voteze pentru candidaţii din ţara de origine sau din ţara de reşedinţă. Alegătorul trebuie să aleagă pentru ce europarlamentari din ţara sa va vota, dar nu este legal să voteze în ambele ţări în acelaşi timp.
Votarea, în funcție de legislația națională
În unele state membre, între care România, alegătorii pot alege doar liste închise care nu permit schimbarea ordinii candidaţilor preferaţi, în timp ce în altele pot selecta candidaţi individuali într-un sistem preferenţial.
În funcţie de legislaţia naţională, unii alegători din străinătate pot vota la ambasadele naţionale, prin poştă sau electronic.
Pragul minim pentru alocarea de locuri este cuprins între 2% şi 5%, în funcţie de ţară.
În România, Franţa, Belgia, Lituania, Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Croaţia şi Letonia, partidele cu cel puţin 5% din voturile exprimate primesc un număr de locuri proporţional cu numărul de voturi.
Acest prag este de 4% în Austria, Italia şi Suedia şi de 3% în Grecia.
În Cipru, pragul este de 1,8%.
Nu există un prag în alte ţări, cum ar fi Germania, unde Curtea Constituţională a decis că acest sistem este contrar Constituţiei.
Candidații
Alegătorii pot alege dintre candidaţii individuali sau dintre delegaţii partidelor politice, în funcţie de ţară. Odată aleşi, politicienii din fiecare naţiune vor merge în grupurile europene care formează Parlamentul, în funcţie de orientările politice.
Unele state membre, printre care Germania, permit candidatura la alegerile europene doar pentru candidaţii partidelor politice sau asociaţiilor politice.
Persoanele alese nu pot ocupa funcţii în guvernele naţionale sau în alte organisme politice, cum ar fi Comisia Europeană, Curtea de Justiţie sau Curtea de Conturi, printre altele. Toţi candidaţii trebuie să fie cetăţeni ai UE.
