„Zeiţa de la Montreal” împlinește pe 12 noiembrie 63 de ani. Multipla campioană olimpică, mondială şi europeană, care a scris istorie în gimnastica mondială reuşind primul 10 perfect, este într-o mare formă și este mereu prezentă la competițiile sportivie internaționale.
În acest an, Nadia Comăneci s-a aflat, alături de Rafael Nadal, Carl Lewis şi Serena Williams, printre cei care au purtat flacăra olimpică pe Sena la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris. De asemenea, Nadia va reveni în sportul din România, după ce a acceptat postul de consultant pe proiecte de înaltă performanţă la CS Dinamo.
Într-un mesaj videi, Nadia a mulţumit tututor pentru mesajele primite şi a urat tuturor celor născuţi în Zodia Scorpionului, în noiembrie, să aibă o lună minunată.
Inegalabila Nadia
Nadia Comăneci, născută la 12 noiembrie 1961, a început gimnastica la vârsta de 5 ani, fiind selecţionată de antrenorul Marcel Duncan şi legitimată la AS Flacăra Oneşti. Din 1971 a fost antrenată de Bela şi Martha Karolyi, iar la vârsta de 11 ani a câştigat primul său titlu de campioană naţională absolută. Jumătate de an mai târziu a concurat la categoria maestre, unde a ocupat locul al treilea.
În 1974 a obţinut primul mare succes peste hotare, câştigând locul I la individual compus, în cadrul concursului Cupa Prieteniei de la Gera (Republica Democrată Germană). A urmat o ascensiune rapidă care a culminat cu rezultatele obţinute în 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal – ediţie a JO care a intrat în istoria sportului drept “Olimpiada Nadia Comaneci”, după ce Nadia a primit şapte note de 10 (primele în istoria concursurilor oficiale de gimnastică!) şi a stabilit un “record absolut”: 20 de puncte, la paralele inegale (potrivit codului de punctaj de la acea vreme), scrie cosr.ro. Nadia Comăneci a cucerit cinci medalii la Montreal, trei de aur, la individual compus, bârnă şi paralele, una de argint, cu echipa României, şi una de bronz, la sol.
„Coborâre Comăneci” şi „salt Comăneci”
După 1977, Nadia s-a pregătit la Bucureşti, cu antrenorii Iosif Hidi, Gheorghe Condovici, Atanasia Albu (septembrie 1977 – august 1988), Gheorghe Gorgoi, Anca Grigoraş (aprilie 1980 – august 1981). Nadia Comăneci a cucerit primul titlu mondial la bârnă pentru gimnastica românească şi două medalii de argint, la sărituri şi cu echipa, la CM din 1978, de la Strasbourg. În 1979, la CM de la Forth Worth (SUA), Nadia a făcut parte din echipa de gimnastică a României care a cucerit primul titlu de campioană mondială pe echipe (389,550 p) din istoria gimnasticii.
A cucerit de trei ori consecutiv titlul de campioană continentală şi a intrat definitiv în posesia “Cupei Europei”, fiind prima gimnastă care a reuşit această performanţă. În 1975 a obţinut „Trofeul Campioanelor”, la Londra, iar în 1979, la „Cupa Mondială”, desfăşurată la Tokyo, s-a clasat pe primul loc la sol şi sărituri, pe locul al doilea la bârnă şi pe locul al treilea, la individual compus. În 1981, la Universiadă de la Bucureşti, Nadia a obţinut cinci medalii de aur.
S-a retras din activitatea competiţională în 1984, având în palmares 25 de medalii câştigate la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale şi Campionate Europene, dintre care 16 de aur.
În codul de punctaj al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică (FIG), la paralele inegale sunt incluse două elemente denumite „coborâre Comăneci” şi „salt Comăneci”.
Plecarea din țară
În noiembrie 1989, Nadia a emigrat în Statele Unite ale Americii, apoi în Canada, după care a revenit în SUA şi s-a stabilit la Oklahoma. S-a căsătorit cu Bart Conner, campion de gimnastică al SUA şi campion olimpic. Cei doi au un băiat, Dylan Paul, născut în 2006.
În 1996 a fost aleasă preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Gimnastică (FRG). Fundaţia americană pentru Sport Feminin (WSF), care anual premiază femeile cu merite deosebite în sport, i-a acordat „Premiul Flo Hyman” în 1998. De asemenea, Nadia şi performanţele sale remarcabile au fost incluse în „Hall of Fame” al gimnasticii mondiale.
După JO Montreal a devenit Maestru Emerit al Sportului. În 1984, Comitetul Internaţional Olimpic i-a acordat „Ordinul Olimpic de argint”, pentru meritele deosebite în domeniul sportului şi servicii remarcabile aduse cauzei olimpice. Din partea Comitetului Olimpic Român a primit „Colanul Olimpic”. În anul 2000, i s-a conferit Ordinul naţional „Steaua României” în grad de comandor.
