Fotbalul românesc este în doliu. Emeric Ienei, unul dintre cei mai mari antrenori din istoria României, s-a stins din viață miercuri, 5 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani. Fostul tehnician al Stelei București și al echipei naționale a României a murit în jurul orei 10:40, într-un spital din Oradea, după o lungă perioadă de suferință.
În ultimele zile din viață, Emeric Ienei era internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor. În ultimii ani, starea sa de sănătate se deteriorase vizibil, însă până la final a rămas aproape de lumea fotbalului, urmărind cu pasiune meciurile echipelor pe care le-a iubit.
Vestea morții sale a îndoliat întreaga țară. Fotbaliști, foști colegi și suporteri și-au exprimat deja durerea și recunoștința față de omul care a scris istorie în fotbalul românesc. Pentru toți, el va rămâne „nea Imi”, simbolul calmului, al inteligenței tactice și al performanței adevărate.
Artizanul celei mai mari performanțe din fotbalul românesc
Emeric Ienei a fost omul care a condus Steaua București spre cel mai mare succes al fotbalului românesc: câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986, la Sevilla. Sub comanda sa, Steaua a învins formația spaniolă FC Barcelona, într-un meci legendar decis la loviturile de departajare, grație paradei incredibile a portarului Helmuth Duckadam.
Pe banca roș-albaștrilor, Ienei a construit o echipă de vis, din care făceau parte jucători precum Marius Lăcătuș, László Bölöni, Gavril Balint, Victor Pițurcă sau Bumbescu — o generație care avea să inspire întreaga Europă.
De la UTA Arad la gloria din Ghencea
Născut pe 22 martie 1937, în localitatea Agrișul Mic din județul Arad, Emeric Ienei a început fotbalul ca junior la Flamura Roșie Arad. A debutat ca senior în 1955, marcând două goluri în 21 de partide pentru echipa arădeană.
În 1957, a fost transferat la Steaua București, clubul alături de care avea să își lege numele pentru totdeauna. Ca jucător, a bifat 259 de meciuri în tricoul roș-albastru, marcând 7 goluri. Cu Steaua, a cucerit trei titluri de campion și patru Cupe ale României. A fost un mijlocaș defensiv elegant, cerebral și respectat de toți coechipierii săi.
După 12 ani în Ghencea, a plecat în Turcia, la Kayserispor, unde și-a încheiat cariera de fotbalist. A evoluat și pentru naționalele României U19, olimpică și de seniori, pentru care a adunat 6 selecții.
Un destin legat de fotbalul românesc
După retragerea din activitatea de jucător, Emeric Ienei a devenit antrenor, iar cariera sa pe bancă a fost strălucită. A condus Steaua spre titluri și trofee, dar și echipa națională a României, pe care a calificat-o la Campionatul European din 2000.
A rămas întotdeauna un model de profesionalism și modestie, un antrenor respectat de generații întregi. Pentru toți cei care l-au cunoscut, Ienei a fost mai mult decât un tehnician: a fost un profesor, un mentor și un gentleman al fotbalului.
