Grupul BRICS, creat în 2011 pentru a contracara influența occidentală, s-a extins oficial la 1 ianuarie cu cinci țări majore din Africa și Orientul Mijlociu. Dar Argentina a refuzat să se alăture în ultimul moment.
Clubul principalelor țări de pe planetă care ar fi trebuit să conteste dominația, în special economică, a occidentalilor, număra cinci membri de la lansarea sa în 2009-2011: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud.
Răzgândirea Argentinei
Însă Argentina, invitată să facă parte din acest grup rebotezat Brics+, s-a răzândit în ultimul moment la ordinul președintelui său, ales în noiembrie, Javier Milei, care susţine o alianță cu Statele Unite. El a spus că refuză „să încurajeze contracte cu comuniștii pentru că ei nu respectă principiile liberului schimb, libertății și democrației; reprezintă geopolitică”. O neaderare care face obiectul unui larg consens în Argentina, întrucât a fost susţinută și de Patricia Bullrich, o altă candidată importantă la președinție, scrie Les Echos.
Ca urmare, extinderea Brics este concentrată pe o singură regiune a lumii: trei puteri petroliere din Golful Persic, plus Etiopia, „tigrul” Africii de Est, și Egiptul. Nigeria, cea mai mare economie africană, și Indonezia, a cincea în Asia, Algeria sau Bangladesh nu au fost admise, fără explicații, chiar dacă liderii Brics afirmă că o nouă extindere ar fi posibilă peste doi ani. Treizeci de țări ar fi candidate. Dacă această extindere permite Brics + să reprezinte aproape 46% din populația lumii, ponderea sa economică va crește doar cu echivalentul a… 2% din PIB-ul mondial nominal cu cei cinci noi intrați, pentru un total de puțin peste 27%.
Un succes pentru Rusia şi China
Prima întâlnire Brics+ ar trebui să-i reunească pe „şerpaşi”, consilierii geopolitici ai șefilor de stat ai țărilor în cauză, la sfârșitul lunii ianuarie, în Rusia, sub președinția rotativă a noului bloc. Primul summit va avea loc în octombrie în orașul rus Kazan. Un succes pentru Kremlin, supus sancțiunilor masive din aproximativ patruzeci de țări occidentale din cauza invadării Ucrainei și care pretinde că arată că Occidentul este cel care, dimpotrivă, este izolat în această afacere. Chiar dacă unii dintre membrii Brics+ au votat pentru rezoluțiile ONU de condamnare a invaziei Ucrainei… fără a adopta sancțiuni împotriva Moscovei.
Extinderea Brics este văzută în principal de majoritatea analiștilor ca un succes pentru China, care domină deja grupul din punct de vedere economic, cu un PIB echivalent cu 70% din total și este principalul partener comercial al aproape tuturor celorlalți membri ai clubului. Vrea să reunească în jurul său, pe lângă partenerul său de foarte multă vreme, Rusia, Etiopia, capul său de pod în Africa, Iranul, dușman ireconciliabil al Statelor Unite. Cu toate acestea, Egiptul, Etiopia și Arabia Saudită întrețin relații bune cu Washington și Bruxellesul.
O coeziune fragilă
Cu toate acestea, coeziunea acestui nou grup format din democrații, precum și din dictaturi și din țări din aproximativ opt civilizații diferite, ridică semne de întrebare. Într-adevăr, dacă toată lumea manifestă dorința de a pune sub semnul întrebării dominația diplomatică, economică, tehnologică, chiar culturală a Occidentului în ansamblu, Europa, America de Nord, Japonia/Coreea de Sud și Australia/Noua Zeelandă, blocul se dovedește a fi foarte disparat și având interese divergente, chiar rivalități și chiar dușmănii, așa cum este cazul dintre India și China. Brics+ reunește astfel exportatori de petrol (Rusia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite) și principalii importatori de aur negru (China, India).
Cât despre dorința reală de a sfida Occidentul, aceasta poate să-și atingă limitele datorită faptului că toate aceste țări depind încă în mare măsură de tehnologiile sale, investițiile și furnizarea de produse industriale sau echipamente. Ca să nu mai vorbim de faptul că marea majoritate a exporturilor lor de materii prime care nu sunt destinate Chinei merg în Occident. Nicio dinamică de integrare economică, reducerea coordonată a tarifelor vamale sau conturarea unei piețe comune, nu sunt, de altfel, în lucru între membrii Brics+.
Membrii Brics + afişează o voinţă de a se lipsi până la urmă de dolar, dar asta costituie o provocare consderabilă: experiențele recente de tranzacții între ei prin scurtcircuitarea dolarului sau euro nu au fost foarte concludente, fiind în cele din urmă reduse la un fel de operațiune de troc. O monedă comună, un proces lung și complicat, așa cum a arătat experiența euro, implică o integrare economică puternică, valute complet convertibile, ceea ce nu este cazul pentru aproape toate monedele membrilor Brics+ și nicio incapacitate de plată de foarte mult timp…
