Viena a fost aleasă în detrimentul orașului montan Innsbruck pentru a găzdui finala Eurovision 2026, programată pe 16 mai. Decizia a fost anunțată miercuri de postul public ORF, după ce capitala Austriei s-a înscris în cursă cu sloganul „Europe, shall we dance?” (Europa, dansăm?).
Eurovision 2026. Întoarcere în „templul muzicii clasice”
Pentru Viena, oraș cu peste două milioane de locuitori și o reputație unică în lumea muzicală, este o revenire pe scena Eurovision după edițiile din 1967 și 2015. Succesul de acum un deceniu, când Conchita Wurst a adus trofeul acasă, a fost un argument puternic în favoarea capitalei.
Martin Green, directorul Eurovision, a subliniat într-un comunicat că „reputaţia Vienei, considerată unul dintre cele mai importante oraşe din lume din punct de vedere muzical, şi poziţia sa în inima Europei o fac oraşul gazdă ideal”.
Concursul se va desfășura, ca și în 2015, în Wiener Stadthalle, o sală de concerte cu o capacitate de până la 16.000 de locuri.
JJ, artistul-surpriză care a cucerit Europa
Trofeul din 2025 a fost câștigat de JJ, un tânăr contratenor austro-filipinez de 24 de ani. Popularitatea lui i-a asigurat un val uriaș de voturi, dar și primele controverse ale ediției următoare.
Imediat după victoria sa la Basel, JJ a criticat participarea Israelului la concurs în contextul războiului din Gaza, cerând excluderea țării în 2026 și mai multă transparență în sistemul de vot. Cântăreața israeliană Yuval Raphael, supraviețuitoare a atacului din 7 octombrie 2023, s-a clasat pe locul al doilea, fapt care a alimentat proteste și manifestații pro-palestiniene în Elveția, dar și în alte țări.
Un show extravagant
Eurovisionul a evoluat mult față de primele ediții din anii ’50 și ’60. În prezent, este un show extravagant, colorat și adesea kitsch, urmărit de peste 166 de milioane de telespectatori din 37 de țări. Impactul său se resimte nu doar la televizor, ci și în mediul online, unde atrage constant noile generații.
De-a lungul anilor, concursul nu a fost ferit de controverse politice și geopolitice. Belarus a fost exclus în 2021 după realegerea contestată a președintelui Lukașenko, iar Rusia în 2022, în urma invaziei din Ucraina.
Promovarea diversității
Eurovision este văzut și ca o platformă pentru promovarea diversității și a toleranței. În 2015, Viena a instalat semafoare pietonale cu pictograme reprezentând cupluri gay, care au rămas și astăzi în oraș, fiind preluate și în alte localități austriece.
Această deschidere a fost însă criticată de extrema dreaptă. Partidul FPÖ, câștigător al alegerilor legislative de anul trecut, dar rămas fără guvern, a denunțat concursul drept „un spectacol queer, de stânga și woke”. Formațiunea a atacat și costurile ridicate ale organizării, într-un moment în care Austria se confruntă cu deficit bugetar și datorii istorice.
Viena, orașul pregătit pentru provocare
În ciuda criticilor, primarul social-democrat Michael Ludwig și-a exprimat entuziasmul pentru găzduirea evenimentului. „Viena este o capitală cosmopolită, obișnuită cu evenimente internaționale, cu capacități enorme de cazare și extrem de bine conectată cu restul Europei prin avion și tren”, a declarat edilul.
În Elveția, costurile organizării Eurovisionului din 2025 s-au ridicat la câteva zeci de milioane de euro. Viena este pregătită să facă față unei investiții similare, mizând pe prestigiul și vizibilitatea pe care concursul le aduce orașului.
Innsbruck, orașul învins
În competiția pentru găzduirea Eurovision 2026, Innsbruck, oraș cu 132.000 de locuitori din Tirol, a mizat pe atuurile alpine și pe ospitalitatea sa. Însă dimensiunile reduse și lipsa infrastructurii comparabile cu a capitalei au făcut ca Viena să câștige fără drept de apel.
