e împlinesc 125 de ani de la publicarea cărții „Interpretarea viselor” a lui Sigmund Freud, lucrare care a revoluționat psihologia modernă și a deschis drumul spre studiul inconștientului.
Cartea „Interpretarea viselor”, scrisă de renumitul psihanalist Sigmund Freud, este considerată chiar de autor drept cea mai importantă lucrare a sa. Deși a fost publicată în 1899, pe coperta primei ediții apare anul 1900, deoarece Freud a dorit ca marea sa descoperire să fie simbolic asociată începutului unui nou secol – un moment de cotitură în înțelegerea psihicului uman.
Visul, gardianul somnului
Freud susține că visul are rolul de a proteja somnul. În momentul în care adormim, mintea încearcă să se detașeze de realitate, reducând influența stimulilor externi. În timpul nopții, visele ne apără nu doar de factori din mediul înconjurător – zgomote, lumină – ci și de tensiunile interioare, precum teama, frustrarea sau dorințele neîmplinite, potrivit freudfile.org.
Conținutul manifest și conținutul latent
Potrivit teoriei freudiene, visul este alcătuit din două niveluri:
-Conținutul manifest, adică imaginea conștientă a visului, ceea ce ne amintim dimineața;
-Conținutul latent, care ascunde adevăratul sens al visului – gândurile și dorințele refulate din subconștient.
Freud subliniază că partea manifestă este doar o mască simbolică, o reprezentare deghizată a gândurilor autentice ce au generat visul. În schimb, conținutul latent deține semnificațiile profunde, cele legate de dorințe interzise sau emoții reprimate.
Cum devine visul „vizibil”
Legătura dintre cele două niveluri este una complexă. Freud descrie mai multe procese prin care conținutul latent se transformă în cel manifest:
Condensarea – atunci când mai multe gânduri inconștiente se combină într-o singură imagine sau situație;
Înlocuirea – emoțiile și dorințele sunt deviate către alte obiecte sau persoane, pentru a nu dezvălui direct sursa reală;
Simbolismul, prin care dorințele sunt exprimate sub formă de imagini cu dublu sens;
Revizuirea, ultima etapă a formării visului, care îi conferă o aparență logică și coerentă, eliminând absurditatea inițială.
Visul, expresia dorințelor ascunse
Freud consideră că visele reprezintă o formă de îndeplinire a dorințelor suprimate – acele impulsuri pe care conștiința le respinge în stare de veghe. Ideile sale au fost primite cu scepticism de comunitatea medicală, ceea ce l-a determinat pe Freud să își continue cercetările în izolare, fără sprijinul altor cercetători.
Continuarea cercetărilor și noua direcție
În perioada următoare, Freud a început să lucreze cu Dora, una dintre pacientele sale, explorând mecanismele psihice din spatele viselor și tulburărilor emoționale.
Rezultatele acestor analize l-au condus la publicarea, în 1901, a unei alte lucrări fundamentale – „Psihopatologia vieții de zi cu zi”, care a completat viziunea sa asupra funcționării inconștientului și a modului în care acesta influențează comportamentele zilnice.
