Au trecut 34 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova și drumul început atunci duce spre nicăieri.
Oficialii de la Chișinău le spun cetățenilor republicii că la capătul drumului îi așteaptă un viitor luminos, raiul european. Din păcate acest lucru nu se va întâmpla. Într-un viitor previzibil, pe durata acestei generații, Republica Moldova nu va putea deveni stat membru al Uniunii Europene.
Nu îmi face nicio bucurie să spun acest adevăr, mai ales că mi-am dedicat ani din viață obiectivului integrării europene a Republicii Moldova, însă cetătenii săi au dreptul să cunoască realitatea în care se află, dincolo de amăgirile politicienilor.
UE nu se extinde în afara NATO
Uniunea Europeană nu se extinde în afara zonei acoperite de umbrela de securitate a NATO. Fără nicio excepție, toate cele 11 state foste comuniste din Europa, din Estonia și până în Croația mai întâi au fost primite în NATO și abia apoi au putut adera la Uniunea Europeană.
Explicația este simplă. Uniunea Europeană nu este o alianță militară și nu poate asigura securitatea statelor membre. Dacă Uniunea Europeană ar fi asigurat securitatea, atunci statele membre UE Finlanda și Suedia nu ar mai fi simțit nevoia să adere rapid la NATO.
Republica Moldova nu poate și nu vrea să adere la NATO
Republica Moldova nu va adera la NATO, condiția necesară pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene. Nu permite constituția, nu vrea nici clasa conducătoare de la Chișinău și conform sondajelor de opinie nu vrea nici populația.
Înghețul în relația cu SUA
Din cauza orientării greșite a regimului Maia Sandu, Reoublica Moldova s-a trezit în situația de necrezut de a avea cele mai proaste relații cu SUA de la proclamarea independenței. Spre comparație, pe vremea lui Voronin aceste relații erau cordiale, SUA fiind un puternic susținător al Republicii Moldova, mai ales după ce Voronin a respins Memorandumul Kozak.
Ultimele evenimente internaționale au dovedit încă o dată că în această regiune doar SUA contează în probleme de securitate. Politica de ostilitate față SUA a Chișinăului ar putea avea consecințe grave.
Aderarea la NATO nu garantează integrarea europeană
Aderarea la NATO a unei țări candidate la UE este o condiție necesară, chiar obligatorie, însă nu este suficientă.
Albania, Muntenegru și Macedonia de Nord au aderat de mai mulți ani la NATO, fiind mai avansate din acest punct de vedere decât Reoublica Moldova pe drumul integrării europene.
În plus, cele trei state din Balcanii de Vest membre NATO sunt state viabile, pot funcționa pe baza propriilor resurse. Însă Republica Moldova este un stat asistat. România, SUA și Uniunea Europeană o finanțează pentru a asigura funcționarea statului.
Republica Moldova este prea săracă pentru UE
Un stat candidat trebuie să aibă un nivel cât de cât apropiat de dezvoltare față media europeană, pentru a avea șanse să ajungă din urmă celelalte state după un anumit număr de ani. Uniunea Europeană nu este organizație de binefacere. Bugetul UE nu este fără limite și Uniunea este condusă de politicieni care depind de votul propriilor cetateni, iar aceștia la rândul lor vor ca resursele să fie cheltuite pentru bunăstarea lor, nu pentru dezvoltarea altor state.
Republica Moldova pur și simplu este prea săracă. În 2024 avea un Produs Intern Brut (PIB) de numai 7.618 dolari, față de media din UE care este de 34.860 dolari.
Țările din Balcanii de Vest au economii mai puternice decât Republica Moldova și tot nu aderă la UE și anume 12.936 dolari pe locuitor în Muntenegru, 10.000 dolari în Albania și 9.310 dolari în Macedonia de Nord.
Când România a aderat la UE în anul 2007 avea un PIB/locuitor de 38% din media europeană. Republica Moldova este foarte departe, cu doar 22% din media europeană. Singurul stat cu nivel de dezvoltare asemănător cu cel al României din 2007 este Muntenegru, cu 37% din media europeană. Albania are numai 29%.
Acum România a ajuns pe locul 18 din cele 27 state membre UE cu un PIB calculat la Paritatea Puterii de Cumpărare (PPPS) de 79% din media UE în 2024, la egalitate cu Polonia și Estonia, depăşind Croaţia, Ungaria, Slovacia, Letonia, Grecia şi Bulgaria. Însă Reoublica Moldova nu este România pentru că nu are de unde, nu are resursele României.
Economia Republicii Moldova nu are perspective de creștere, comparativ cu statele din Balcanii de Vest, cu o crestere de numai 0,1%, față de Albania, cu creștere economică de 4%, Muntenegru 3% după ce avusese 6,3% în 2023 și Macedonia de Nord cu 2,8%.
Amăgirea colectivă cu visul european. Parteneriatul Estic de Vecinătate
Totul a început când Franța încercând să redevină o putere semnificativă folosind resursele UE a hotărât să înființeze Uniunea Mediteraneană, alcătuită din statele UE cu ieșire la Marea Mediterană și statele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
Germania a considerat că este incorect ca Franța să folosească UE pentru propriul interes. În anul 2008 Germania a decis ca proiectul să fie redenumit Uniunea pentru Mediterana și să cuprindă toate statele membre UE, nu doar cele de pe malurile Mediteranei, pentru a dilua rolul Franței.
Totodată, pentru echilibru în politica de vecinătate a UE și pentru a-și promova propria sferă de influență Germania a obținut în anul 2009 înființarea Parteneriatului Estic de Vecinătate al UE, din care făceau parte statele membre UE, precum și Belarus, ulterior suspendată, Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia și Azerbaidjan.
Scopul PEV era stimularea țărilor din Est să facă reforme, urmând să le răsplătească dacă se conformau.
Punctul culminant era încheierea Acordurilor de asociere și liber schimb cu UE de către statele estice.
Asemenea acorduri de asociere au fost încheiate de UE și cu state de pe alte continente. Deosebirea fundamentală a acestor acorduri cu statele Parteneriatului Estic față de cele semnate de UE cu statele din Balcanii de Vest, era că acestea din urmă conțineau și clauza aderării la Uniunea Europeană a acestor state.
Ca atare, aceste state beneficiau de finanțări din fonduri europene pentru preaderare, pe când Republca Moldova, Ucraina erau finanțate doar din “instrumentul de vecinătate al UE).
La înființarea Parteneriatului Estic s-a spus foarte clar că acesta nu este o anticameră a Uniunii Europene și că semnarea acordurilor de asociere nu este o etapă spre aderarea la UE.
Numai că liderii statelor estice, presați de alegeri, îi implorau pe liderii din UE să dea măcar o mică speranță cetățenilor estici, ca să îi ajute să se mențină la putere, ca să nu fie înlocuiți de forțele pro-ruse.
Așa au început liderii europeni care veneau în vizită la Chișinău sau la Kiev să facă cu ochiul și să spună enigmatic ca semnarea acordurilor cu UE nu este “capătul drumului european”. Aceștia sugerau astfel fără scrupule că ar putea urma o invitație de aderare la UE, deși știau foarte bine că așa ceva este exclus.
Așa au amăgit popoarele. Liderii estici s-au folosit și ei fără scrupule de aceste aluzii și mesaje confuze, promițând fără niciun temei aderarea la UE a cetățenilor lor.
La alegerile din 2014 partidul PLDM, pe listele căruia au candidat și președintele și premierul din prezent, Maia Sandu și Dorin Recean, a mințit fără scrupule alegătorii cu mesajul electoral “Moldova 2020” promițând fără scrupule că dacă ei vor fi aleși, Republica Moldova va deveni stat membru UE în anul 2020!
Destrămarea visului european
Summit-ul de la Vilnius UE – Parteneriatul Estic din noiembrie 2013 trebuia să fie un triumf dar a fost un mare eșec. Belarus era suspendată din PEV, Azerbaidjan și-a manifestat dezinteresul, iar Armenia și Ucraina lui Ianukovici au fost convinse de Rusia să nu semneze.
Inițial, Republica Moldova nici nu trebuia să semneze acordul de asociere, trebuia doar să îl parafeze. Liderii UE au fost forțați de împrejurări să semneze cu Republica Moldova. În primul rând trebuiau să semneze totuși cu un stat, ca să nu fie eșecul deplin și în al doilea rând poate a contat și că președintele de atunci al României, prezent la summit, a amenințat cu Unirea Republicii Moldova cu România în caz că nu se va semna acordul de asociere.
Intrarea fără viză în Uniunea Europeană a cetățenilor Republicii Moldova începând din aprilie 2014 s-a datorat tot României. Pe lângă puternicul sprijin politico-diplomatic acordat Republicii Moldova pentru acest obiectiv, liderilor europeni li s-a spus că obligativitatea vizelor devine o discriminare pentru rusofoni, din moment ce România a acordat 1 milion de cetățenii și românii basarabeni puteau călători fără vize. Merkel de dragul rusofonilor a acceptat, dacă i s-a prezentat problema astfel.
După Summit-ul de la Vilnius din noiembrie 2023 Parteneriatul Estic s-a evaporat, a dispărut! Liderii europeni nu au mai vrut să audă de PEV speriați și de anexarea Crimeei și agresiunea din Donbas a Rusiei din 2014.
Așa cum amăgirea a dispărut în 2014, tot așa Reoublica Moldova poate fi părăsită în 2025. De obicei istoria se repetă.
Iluzii renăscute
Amăgirea cu aderarea la Uniunea Europeană a Republnicii Moldova a reapărut după obținerea statutului de candidată la aderare în iunie 2022. În mod normal ar fi fost o mare realizare, însă în realitate a fost doar un gest politic simbolic.
După invazia Rusiei în Ucraina, liderii UE care nu aveau cum să acționeze împotriva Rusiei au decis totuși să arate că totuși fac ceva pentru estici, că nu i-au abandonat.
Din acest motiv au acordat Ucrainei statutul de țară candidată și pentru că Republica Moldova este prinsă între Ucraina și România, i-au dat și ei statutul de stat candidat, care însă nu înseamnă nimic. Turcia e candidată din anul 1999. Reoublica Moldova nici nu a deschis vreun capitol de aderare până acum.
Amintesc că Ucraina a fost foarte supărată pentru că s-a acordat și Reoublicii Moldova statutul de candidată spunând cu dispreț că este vagonul care a fost agățat de trenul ucrainean.
Franța și Germania au propriul joc
Hiperactivitatea liderilor Franței și Germaniei în preajma campaniei electorale, venirea lor la Chișinău pentru susținerea PAS și a Maiei Sandu nu au legătură cu aderarea la Uniunea Europeană a Republicii Moldova.
După întâlnirea dintre Trump și Putin în Alaska și vizită liderilor unor state UE la Washington s-a văzut că UE este irelevantă în probleme de securitate. Planul de a transforma UE în putere globală și mai ales cu apărare comună nu mai este credibil.
Așa cum la summmitul de la Vilnius liderii europeni au semnat totuși acordul de asociere cu Reoublica Moldova pentru a mai cosmetiza dezastrul, tot așa reacționează și în prezent. După umilințele suferite ca urmare a întâlnirilor din Alaska și de la Washington pentru liderii europeni ar fi inacceptabil, ar fi de nesuportat ideea că în Republica Moldova au pierdut în fața Rusiei la urnele de vot, pentru că dezastrul ar fi total. De aceea s-au mobilizat.
Deși “Noi ne luptăm cu rușii” este doar o lozincă a partidului PAS, care spune că toate celelalte partide sunt pro-ruse și în general cine nu este cu PAS sau îndrăznește să îl critice este agent rus.
Repetarea istoriei
Așa cum liderii europeni au uitat de Parteneriatul Estic tot așa pot uita și de candidatura Republicii Moldova, mai ales că nu se știe cum va arăta regiunea la încheierea războiului din Ucraina.
Întoarcerea de pe drumul spre nicăieri. Unirea cu Țara Mamă România
Discursul “Noi vrem în UE” al politicienilor de la Chișinău se traduce de fapt prin “Noi nu vrem să ne unim cu România”. Din acest punct de vedere ei sunt la fel de stataliști ca Voronin și cine a mai fost înaintea lor.
În 27 august 1991 Reoublica Moldova putea să se unească cu Românie cu România. A ales alt drum, preferând experimentul independenței.
După 34 de ani s-a văzut că Reoublica Moldova a ales drumul greșit. Este cea mai săracă dintre fostele republici sovietice cu numai 7.618 dolari pe locuitor, față de Belarus cu 8.316 dolari, Armenia cu 8.501 dolari sau Georgia cu 9.193 dolari.
Statul nu este viabil. Nu poate exista și funcționa fără finanțări din străinătate.
Oamenii sunt săraci. Populația a scăzut la numai 2,5 milioane locuitori și cetățenii pleacă cu zecile de mii.
Nu există nicio perspectivă de aderare la UE pe parcursul vieții acestei generații. Mai grav decât toate, este că Reoublica Moldova nu are nicio garanție de securitate, deși războiul este la porțile sale. Doctrina sa de apărare este una singura: “Doamne ajută să nu vină rușii!”
Independența ajută numai politicienilor, care vor să își păstreze fotoliile. Oamenii de rând nu au niciun folos din asta. Ca să justifice existența statului care le asigura fotoliile, politicieni amăgesc cetățenii cu visul integrării europene; în care nici ei nu cred.
Când au mai candidat, PAS și Maia nu mai spuneau nimic despre integrarea europeană. Spuneau că cine aduce vorba despre geopolitică face jocul “oligarhului”, pentru că distrage atenția de lupta anticorupție. La alegerile 2021 tot nu spuneau nimic despre integrarea europeană, ci că “pornim bunăstarea”.
Singura soluție este Unirea cu România. Alta nu văd și s-au încercat deja toate până acum, iar bieții basarabeni nu cred că mai suportă noi și noi experimente. Ei trăiesc acum, dar politicienii le promit că va fi bine peste 15-20 ani, când va fi integrarea.
Apropo, Maia Sandu și Dorin Recean și-au adus aminte de lozinca “Moldova 2020” cu care au fost aleși în 2014 și au reactualizat-o, acum se numește “Moldova 2030”. Cine să-i mai creadă?
