După masacrul de la o școală din Graz, în care un tânăr a ucis zece persoane, Austria se confruntă cu o întrebare crucială: sunt prea multe arme în circulație? Tragedia a reaprins dezbaterile privind regimul armelor de foc, între temerile legate de siguranță și o cultură profund înrădăcinată a deținerii armelor.
Crestere bruscă a cererii pentru arme de foc
Cererea pentru arme și cursuri de tragere a crescut vizibil după atacul armat de marți. Markus Schwaiger, proprietarul unui magazin de arme din Viena, afirmă că interesul publicului a explodat: „Nici nu vă imaginaţi câte înscrieri am avut pentru antrenamente de tragere. Oamenii se tem de o înăsprire a legii în lunile următoare”, a declarat el pentru AFP.
Austria: 1,5 milioane de arme la 9 milioane de locuitori
Austria are un număr surprinzător de mare de arme aflate în circulație: peste 1,5 milioane de pistoale și puști în mâinile a aproximativ 370.000 de persoane, într-o țară cu 9,2 milioane de locuitori.
O cultură înrădăcinată: vânătoarea și mândria Glock
„În mediul rural există o cultură puternică a vânătorii şi a tirului sportiv”, subliniază Aaron Karp, expert în arme ușoare și consultant la Small Arms Survey, un think tank elvețian. Această tradiție, combinată cu mândria națională față de faimosul pistol Glock, a contribuit la popularitatea armelor. În 2015, existau sub 900.000 de arme înregistrate; între timp, numărul aproape s-a dublat.
Frica, crizele și populismul alimentează cererea
Markus Schwaiger consideră că anxietatea socială și instabilitatea politică au alimentat fenomenul:
„De douăzeci de ani, populismul de dreapta îi sperie pe oameni cu spectrul insecurităţii. Fiecare criză – fie teroristă, economică sau socială – provoacă o explozie a vânzărilor.”
Paradoxul: o țară sigură, dar înarmată
Austria se numără, paradoxal, printre cele mai sigure zece țări din lume conform Global Peace Index. Cu toate acestea, tragedia de la Graz, în care un tânăr de 21 de ani a împușcat mortal zece persoane într-o școală, a șocat întreaga națiune. Rata omuciderilor este în mod obișnuit extrem de scăzută.
Legătura dintre numărul armelor și violență
Un studiu publicat în 2020 în European Psychiatry evidențiază o corelație clară: pe măsură ce numărul armelor crește, la fel se întâmplă și cu numărul deceselor violente. După aderarea la UE în 1995, Austria a înăsprit regulile de vânzare, ceea ce a dus la o scădere a incidentelor – până în 2008, când criza economică globală a generat din nou anxietate și un nou val de achiziții.
Oficialii cer schimbări legislative
Ministrul de interne, Gerhard Karner, a declarat vineri că „după un gest atât de lipsit de sens, sunt necesare schimbări”, alăturându-se altor politicieni care solicită înăsprirea legislației.
În prezent, orice cetățean peste 21 de ani, fără antecedente penale și care trece o evaluare psihologică, poate cumpăra arme de foc. Însă, cazul tânărului din Graz arată că sistemul nu funcționează perfect: deși a fost declarat inapt pentru serviciul militar după ce a picat testele psihologice, a reușit să obțină legal arme.
O legislație cu lacune: „Există prea mult spațiu de manevră”
„Evident, a găsit un armurier şi un psiholog care au luat acest lucru foarte uşor”, afirmă Markus Schwaiger. „Există încă prea mult spațiu de manevră”. Acest caz scoate la iveală deficiențe majore în aplicarea testelor psihologice și în verificarea riguroasă a vânzărilor.
Presiune politică și interese divergente
Partidul Verzilor a propus luna trecută un proiect legislativ pentru înăsprirea condițiilor de deținere a armelor. Tendința este similară și în alte țări europene care au cunoscut tragedii similare – Franța, Suedia și Cehia. În schimb, extrema dreaptă, principala forță politică a țării, se opune vehement oricărei restricționări, pledând pentru liberalizarea pieței armelor.
Guvernul conservator, aflat la putere alături de social-democrați și liberali, pare ezitant, din cauza implicațiilor economice pentru industria armelor.
Apeluri la responsabilitate și depozitare sigură
Aaron Karp pledează pentru „depozitare securizată”, pentru a preveni accesul neautorizat al altor membri ai familiei la armele de foc. Totuși, el recunoaște că „există diferenţe culturale şi fiecare ţară trebuie să-şi traseze propriul curs.”
