Reconfirmarea Ursulei von der Leyen în funcția de șef al organismului executiv al UE părea posibilă, dar conducerea ei și-a pierdut strălucirea după problema rolului acordat și apoi revocat lui Markus Pieper, și în urma unor ezitări în răspunsul față de criza din Orientul Mijlociu. Posibilitatea că nu reușește să strângă un consens suficient în rândul liderilor UE și a deputaților europeni, care vor prelua mandatul în această vară, a devenit o perspectivă mai realistă. Principalul său punct forte a fost întotdeauna continuitatea cu actuala Comisie, dar și lipsa concurenților efectivi.
Totuși, cel puțin la Bruxelles, în tabăra sa circulă acum nume alternative, chiar dacă alți candidați nu se vor implica oficial înainte de alegeri.
Mario Draghi, „magicianul”
Discursul lui Draghi, din 16 aprilie, la forumul social la nivel înalt din La Hulpe a fost salutat de presa italiană drept o candidatură pentru cea mai înaltă funcție executivă europeană. Şi la Bruxelles, unii cred că fostul premier italian știe să facă lucrurile să se întâmple ca prin magie.
Secretele acestei „puteri”, însă, rămân evazive: în fața crizei datoriilor din zona euro, a pariat pe faimosul „whatever it takes”. Acum pare să lucreze la o nouă vrajă în legătură cu raportul privind competitivitatea, pe care îl pregătește, condus de însăși Ursula von der Leyen, care se referă la necesitatea unei „schimbări radicale”.
Pro: este probabil cel mai cunoscut politician european, cu o aură de infailibilitate, perceput și deasupra logicii de partid.
Contra: riscul de a avea pe cineva „prea bun” în frunte, care îi eclipsează pe toți ceilalți: unul dintre motivele care au determinat partidele italiene să pună capăt guvernului său.
Probabilitate: este puțin probabil ca liderii UE și europarlamentarii să-l respingă pe Draghi, chiar și Viktor Orban le-a spus reporterilor de la Bruxelles: „Îmi place de el”.
Kristalina Georgieva, mereu valabilă
Președintele în exercițiu al Consiliului European Charles Michel – care va fi unul dintre principalii intermediari în negocierile pentru următoarele poziții de vârf din UE – a declarat, înaintea summitului extraordinar din aprilie, că următoarea Comisie va fi de tip „economic”.
Dacă acest lucru este adevărat, cine ar putea ocupa acest rol mai bine decât actualul director al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva? Numele fostului comisar pentru Bugetul UE este un evergreen, când se discută despre posturile cheie ale UE – și a circulat deja în 2019, când a fost aleasă, în final, Ursula von der Leyen.
Pro: Ar putea fi primul șef mult așteptat al Comisiei pentru Europa de Est, după „marea extindere”.
Contra: Tocmai a fost reconfirmată în funcția de director al FMI și, în comparație cu alți candidați, are mai puține legături cu principalii factori de decizie de la Bruxelles.
Probabilitate: Are o legătură puternică cu Consiliul pentru sprijinul său pentru țările din Est, mai puțin solidă în Parlament.
Andrej Plenković, outsider-ul
Dacă liderul său oficial von der Leyen ar cădea, Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta ar mai avea variante, inclusiv pe Andrej Plenković. Prim-ministrul croat conduce guvernul din 2016 și ar putea fi tentat de un rol mai internațional, mai ales dacă partidul său este învins la alegerile naționale din această săptămână.
Pro: Experiență de lungă durată ca șef de guvern, vine din cel mai nou stat membru al UE: un semn de bunăvoință pentru țările candidate pe lista de așteptare.
Contra: Profil mai „politic”.
Probabilitate: Prieteniile cu mulți lideri colegi din UE ar putea face numirea ușoară, dar confirmarea s-ar baza pe capacitatea de a construi coaliții în Parlament.
Roberta Metsola, ucenicul
Când revista „Time” a inclus-o pe Metsola printre cei mai influenți 100 de lideri în 2023, însăși Ursula von der Leyen a spus: „Nu cedați niciodată cinismului. Puteți fi motorul schimbării”.
În scurta ei carieră internațională, Metsola și-a consolidat prerogativele în PPE, devenind primul politician UE care s-a întâlnit cu Zelenski la Kiev, după invadarea Ucrainei de către Rusia. Numele său ar ieși probabil în evidență, dacă nu ar exista un acord cu privire la renumirea Ursulei von der Leyen și dacă cei mai credibili candidați ar fi excluși.
Pro: Carismă și vârstă, precum și acreditări puternice pro-europene.
Contra: Lipsa experienței internaționale, nu a avut funcții anterioare într-un guvern – o problemă pentru liderii UE.
Probabilitate: Mai ușor de obținut un consens în Parlament ca președinte în exercițiu, mai dificil de a realiza acest lucru în Consiliul European.
Kyriakos Mitsotakis, asul din mânecă
Premierul grec s-ar putea dovedi a fi un alt as în mânecă pentru PPE, dacă lucrurile se vor îngreuna la masa negocierilor. Într-un tweet recent, liderul de partid, Manfred Weber, a spus că Mitsotakis „reprezintă conducerea PPE cel mai bine” – cuvinte pe care este puțin probabil să le rostească în favoarea Ursulei von der Leyen.
Mitsotakis este bine văzut de colegii lideri ai UE și ar putea fi chiar o alegere bună pentru președinția Consiliului European, dacă PPE nu reușește să câștige scaunul în Comisie.
La recentul eveniment Euronews ON AIR, liderul grec a evidențiat trei obiective principale pentru următorul mandat al UE: autonomie strategică, competitivitate și siguranță alimentară. Aproape ca și cum s-ar fi pregătit pentru un discurs privind starea Uniunii.
Pro: Experiență anterioară ca lider al UE. Vorbește bine engleza și franceza și suficient de bine germană pentru a se adresa colegilor.
Contra: Un scandal intern ar putea face din acesta o alegere riscantă.
Probabilitate: Puternic în Consiliu, contează pe majoritate politică din Parlament ca și candidat PPE.
Christine Lagarde, bancherul
Actualul președinte al Băncii Centrale Europene (BCE) ar fi o altă alegere solidă, dacă profeția lui Michel despre o Comisie „economică” s-ar dovedi corectă, mai ales dacă negocierile ar stagna. În 2019 a preluat cârma BCE datorită impulsului lui Emmanuel Macron și ar putea fi din nou alegerea președintelui francez.
Pro: Rezultate bune oriunde a fost, de la guvernul francez la FMI și BCE.
Contra: O alegere care ar părea birocratică sau detașată de cetățeni, prea aproape de Macron (la bine și la rău).
Probabilitate: Dacă numele său ar apărea la masa liderilor, ar fi un semn clar că au rămas fără idei. Și ea ar putea fi una dintre ultimele opțiuni disponibile. Dar ar putea obține sprijinul unui Parlament puternic de dreapta?
Klaus Iohannis, strategul
Dacă Michel ar greși, iar Europa ar opta pentru o altă Comisie „geopolitică”? În acest caz, numele președintelui României ar putea apărea ca prin minune.
Iohannis candidează și pentru postul de secretar general al NATO, deși premierul olandez Mark Rutte pare să fie în avantaj. Prin urmare, ar avea deja o viziune clară pentru apărarea Europei și ar putea fi reciclat pentru următoarea Comisie.
Pro: Candidat dintr-o țară din Est și din PPE.
Contra: Depinde de rezultatul candidaturii la NATO.
Probabilitate: Este relativ bine văzut în Consiliul European, dar are nevoie de o majoritate PPE în Parlament.
