Franz Ferdinand s-a născut la Graz, Austria, la 18 decembrie 1863, fiind fiul cel mai mare al arhiducelui Karl Ludwig (1833-1896) şi nepot al împăratului Franz Josef I al Austriei (1830-1916). Creditat cu şanse puţine la tron, în faţa sa se aflau prinţul moştenitor Rudolf, fiul împăratului Austriei, dar şi cei doi fraţi ai împăratului, arhiducele Maximilian şi arhiducele Karl Ludwig. Însă, Maximilian şi-a pierdut moştenirea atunci când a acceptat coroana Mexicului; Rudolf s-a sinucis; iar Karl Ludwig a murit în 1896, potrivit https://encyclopedia.1914-1918-online.net/.
La rândul său, împăratul a neglijat să-şi numească nepotul drept prinţ moştenitor. Lovit de tuberculoză în 1895, Franz Ferdinand era atât de bolnav încât curtea a început să îl pregătească pe fratele mai tânăr şi mai simpatic, Otto Franz, (1865-1906) pentru tron. Abia în 1898, când medicii l-au declarat vindecat, i-a fost conferit titlul. A fost una dintre multele dezamăgiri pe care arhiducele nu le-a uitat niciodată, contribuind la relaţia tensionată cu împăratul.
Franz Ferdinand, un copil bolnav și îmbufnat
Sensibilitatea lui Franz Ferdinand a început în copilărie. Bolnav şi îmbufnat, a fost lipsit de atenţia mamei sale, Maria Annunciata de Bourbon-Două Sicilii (1843-1871), care a murit de tuberculoză. În acelaşi timp, tatăl său îl favoriza pe fratele său mai mic, Otto. Mama sa vitregă, portugheza Maria Theresia, arhiducesa Austriei (1855-1944), a fost cea care l-a copleşit cu dragoste şi i-a ridicat stima de sine.
În 1877, a intrat în armata imperială, unde a servit într-un regiment de infanterie la Praga iar, ulterior, a fost detaşat într-o unitate de husari în Ungaria. Pasionat de călătorii a vizitat, începând din 1883, Africa de Nord până în India, Asia de Est, Australia şi America, unde a participat la Târgul Mondial de la Chicago din 1893. Jurnalele sale publicate descriu călătoria ca pe un efort „de a învăţa despre popoare străine, structuri politice, culturi şi obiceiuri prin experienţa personală.”
Mândru şi neîncrezător, lipsit de carismă
Fără a fi o persoană deosebit de cultă, deseori mândru şi neîncrezător, arhiducele Franz Ferdinand nu avea carisma care să-l facă popular social şi politic. El a devenit mai retras după căsătoria cu Sofia Chotek von Chotkova, în 1900, descendentă a unei familii nobile din Boemia. Deoarece nu era membră a familiei de Habsburg sau a vreunei familii domnitoare din Europa, aceasta nu a fost considerată o parteneră acceptabilă pentru moştenitorul tronului. Împăratul Franz Josef a acceptat căsătoria cu condiţia ca descendenţii acestora să nu aibă acces la tron. În viaţa privată, Franz Ferdinand a fost devotat soţiei şi celor trei copii, prinţesa Sofia de Hohenberg (1901-1990), Maximilian, duce de Hohenberg (1902-1962) şi prinţul Ernst de Hohenberg (1904-1954), potrivit net.lib.byu.edu.
A fost adeptul modernizării armatei imperiale
O altă cauză a lipsei de popularitate politice a constituit-o susţinerea ideii înlocuirii dualismului cu „trialismul”, o triplă monarhie în care slavii din imperiu ar fi beneficiat de un statut asemănător cu cel al populaţiei de origine germană şi maghiară. O altă posibilă variantă propusă a vizat o formă de federalism formată din 16 state. În calitate de Inspector General al Armatei, Franz Ferdinand a fost adeptul modernizării armatei imperiale, aspect care l-a făcut popular în rândul militarilor.
În vara anului 1914, a acceptat invitaţia generalului Oskar Potiorek, guvernatorul provinciilor Bosnia-Herţegovina de a vizita Sarajevo, pentru a asista la desfăşurarea unor manevre militare. În momentul în care ştirea vizitei a devenit publică, reprezentanţii grupării „Mâna Neagră”, adepţi ai ieşirii de sub autoritatea Austro-Ungariei, conduşi de colonelul Dragutin Dimitrijevic, au decis asasinarea cuplului imperial. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv au fost desemnaţi Gavrilo Princip, Nedjelko Cabrinovic şi Trifko Grabez, membri ai grupării din Belgrad.
Ucis împreună cu soția sa
Cuplul imperial a sosit la Sarajevo, cu trenul, la 28 iunie 1914. Un prim atentat s-a produs pe drumul dinspre gară către primărie, însă nu şi-a atins ţinta. Au fost răniţi mai mulţi membri ai delegaţiei. În aceeaşi zi, după recepţia oficială, Franz Ferdinand a insistat să-i viziteze pe cei răniţi la spital. Pe drum, prinţul moştenitor şi soţia acestuia au fost împuşcaţi de Gavrilo Princip. Asasinarea a oferit „justificare” Austriei să ia măsuri dure împotriva Serbiei. În cursul lunii iulie, situaţia în Europa generată de acest atentat s-a deteriorat rapid, împingând lumea spre izbucnirea Primului Război Mondial.
Franz Ferdinand a fost înmormântat într-o criptă de sub capela castelului său, Artstetten, în loc de Cripta Capucinilor, din Viena, necropola Habsburgilor.
