Președintele rus a extins circumstanțele pentru utilizarea armelor nucleare, în timp ce Occidentul este reticent în a lăsa Ucraina să recurgă la extindă utilizarea anumitor arme cu rază lungă de acțiune, scrie Clément Daniez , într-un articol pentru lexpress.fr.
Cu Rusia, există două feluri de discuții despre posibila utilizare a armelor nucleare. Sunt cele care se reduc la comunicare pură și cele care intră sub semnalizare strategică. În al doilea caz, este întotdeauna un mesaj de anvergură, gândit și conceput la cel mai înalt nivel al unui stat nuclear, destinat altor puteri echipate cu bomba atomică. În timp ce războiul din Ucraina durează de mai bine de doi ani și jumătate, discursul lui Vladimir Putin la deschiderea consiliului său de securitate din 25 septembrie aparține acestei categorii.
Citind din fişe de carton pregătite pentru ocazie, stăpânul de la Kremlin a prezentat la televiziune ceea ce a fost prezentat ca fiind „clarificări” cu privire la politica nucleară rusă. Acestea sunt de trei ordine. În primul rând, Putin a explicat că „agresiunea împotriva Rusiei comisă de către o țară non-nucleară, dar cu participarea sau sprijinul unei țări nucleare” va fi considerată „un atac comun împotriva Federației Ruse”. Sau, implicit, o agresiune a Ucrainei, cu ajutorul Statelor Unite, Regatului Unit și Franței – obiectivul fiind ca occidentalii să se „descurajeze”.
În al doilea rând, acestea precizează că utilizarea armelor nucleare ar putea avea loc la detectarea unei „lansări masive” de rachete, avioane – „strategice și tactice” sau drone.
„Aceasta este o extindere în comparație cu doctrina din 2020, care vorbea despre rachete balistice”, subliniază Héloïse Fayet, cercetător la Institutul Francez de Relații Internaționale (Ifri).
În al treilea rând, Vladimir Putin a extins posibilitatea de a răspunde cu arme nucleare în cazul „agresiunii împotriva Belarusului”, unde au fost dislocate arme tactice.
Era de așteptat clarificarea lui Putin, președintele rus menționând o evoluție a doctrinei în timpul unei călătorii în Vietnam la începutul verii. Ea intervine în mijlocul adunării generale a ONU, când președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, se afla la Casa Albă pentru a obține ajutor suplimentar din partea Statelor Unite. A fost realizat într-un moment în care acestea, precum și Regatul Unit și Franța, sunt reticente în a permite Ucrainei să lovească teritoriul Rusiei cu rachetele lor cu rază lungă de acțiune.
„Putin încearcă să descurajeze, dar nu va declanșa un foc nuclear pentru rachetele care lovesc o bază aeriană”, crede însă Héloïse Fayet. Afirmaţiile despre un atac aerian „masiv” ridică nivelul de incertitudine cu privire la posibilitatea unor represalii în urma unui atac aerian al Ucrainei. Nu există însă nimic care să demonstreze că aceasta este o scădere a pragului de utilizare a armelor nucleare, care rămâne la latitudinea lui Vladimir Putin, singurul capabil să știe ce înseamnă, în acest caz, atac „masiv”.
Modificările aduse doctrinei ruse „sunt mai puțin semnificative decât pare, dar oferă mai mult spațiu de interpretare pentru liderii ruși pentru a defini circumstanțele utilizării nucleare”, a explicat într-un tweet Mariana Budjeryn, cercetător la Centrul Belfer de la Harvard Kennedy School. Și să luăm un exemplu: „Amenințarea utilizării armelor nucleare împotriva unui stat fără arme nucleare semnatar al tratatului de neproliferare care acționează concertat cu un stat nuclear nu este […] nouă”. De fapt, Statele Unite și Rusia au raportat acest lucru în scrisori adresate Consiliului de Securitate al ONU în aprilie 1995.
Această creștere a amenințărilor și a incertitudinii l-au determinat pe secretarul general al Națiunilor Unite să reacționeze. „Niciodată, de la cele mai rele ore ale Războiului Rece, spectrul armelor nucleare nu a aruncat o asemenea umbră”, a declarat Antonio Guterres la o zi după declarația lui Vladimir Putin: „Războaiele nucleare au atins punctul culminant”. Atât timp cât războiul continuă în Ucraina, ele ar trebui să continue.
