Dinu Săraru, pe numele său complet Constantin Grigore Săraru, s-a născut la 30 ianuarie 1932, în comuna Slătioara, judeţul Vâlcea, fiu al învăţătorului Costică Săraru şi al Corneliei Săraru.
Dramaturg, eseist, publicist, romancier, Dinu Săraru a dăruit 68 de ani din viaţa sa radioului românesc, 23 de ani Teatrului Mic şi după 1989, câţiva ani Teatrului Naţional din Bucureşti.
A debutat în presă la numai 18 ani, ca reporter la Radio România, între anii 1950-1961. A fost secretar general de redacţie la revista „Secolul 20” şi la „Luceafărul”. În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TV. După anul 1990, a ocupat poziţiile de director general adjunct la Centrul Internaţional Ecumenic şi de membru în comitetul de direcţie al revistei „Armonia”. A fost director fondator al revistei „Noi” şi director al cotidianului „Universul românesc” .
A fost fondatorul Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte ţărani”, înfiinţată în iunie 1998 şi unul dintre organizatorii, din anul 1998, al Festivalului Internaţional de Film „Eco-Etno-Folk Film” de la Slătioara.
Dinu Săraru, debutul literar
Debutul său editorial a fost o culegere de cronici şi articole dedicate teatrului, adunate sub titlul „Teatrul românesc şi interpreţi contemporani”, în anul 1966. În 1973, avea să publice o nouă colecţie de cronici şi eseuri teatrale, „Al treilea gong”.
A debutat ca romancier şi, totodată, s-a consacrat cu „Nişte ţărani” (1974, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române). Cartea a fost ecranizată, în anul 1980, sub titlul „Vânătoarea de vulpi”, în regia lui Mircea Daneliuc şi a fost pusă în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul „Scenariu dramatic în şapte anotimpuri”. A urmat romanul „Clipa”, în 1976, montat, în premieră în 1978, la Teatrul de Stat din Constanţa, în regia lui Virgil Stoenescu.
„Nişte ţărani”, „Dragostea şi revoluţia” şi „Clipa”
A fost directorul Teatrului Mic din Bucureşti între anii 1977 şi 1990 şi a facut parte din Comitetul Central al P.C.R. Romanele sale pe teme ţărăneşti „Nişte ţărani”, „Dragostea şi revoluţia” şi „Clipa”, care i-au adus faima înainte de 1989, au fost puternic contestate de criticii literari după 1990, pentru adeziunea implicită la stilul romanului socialist, pe tema colectivizării. Romanul sau „Clipa” a fost ecranizat în regia lui Gheorghe Vitanidis, iar după „Ciocoii noi cu bodyguard”, regizorul Şerban Marinescu a realizat un film de lungmetraj. Printre premiile obţinute: Premiul Academiei Române pentru romanul „Nişte ţărani” sş Premiul pentru scenariul cinematografic „Clipa”, potrivit libris.ro.
Dinu Săraru a fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1961 şi membru fondator al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, în 2001.
Pentru întreaga sa activitate şi contribuţie adusă culturii româneşti, dramaturgul a primit diverse distincţii cum ar fi: de două ori Medalia Meritul Cultural şi o dată ordinul cu acelasşi nume. În 2002 i-a fost acordată distincţia de Cavaler al Ordinului Naţional ”Steaua României”. Un an mai târziu, a fost distins cu Premiul Naţional al Ministerului Culturii pentru întreaga activitate artistică. În 2007, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit Medalia de aur a Academiei oamenilor de Ştiinţă din România, Medalia de aur alb cu efigia scriitorului a Băncii Naţionale a României şi Medalia de argint – Antim Ivireanu a Arhiepiscopiei Râmnicului. În 2011, Arhiepiscopia Râmnicului i-a oferit medalia de aur – Constantin Brâncoveanu. În 2012, la vârsta de 80 de ani, lui Dinu Săraru i s-a acordat Diploma de Merit a Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti.
